Thursday, September 3, 2009

Stai.

 

       Stai o clipa te rog. Sterge-ti lacrima si incerca sa-ti descretesti fruntea. Doar stai. Respira aerul rece al noptii de primavara. Si stai din nou. Lasa gandurile negre sa plece. Si daca nu vor, alunga-le tu cu un zambet. Ofera-le cel mai frumos zambet din lume. Si crede-ma ca vor intelege ca au gresit. Vor pleca spasite si se vor gandi de doua ori inainte de a incerca sa se intoarca la tine. Si stai din nou.

      Acum poti incepe se te gandesti. La lucrurile de care iti poate fi dor. La momentele in care ai ras galagios. La noptile in care erai doar un copil. La noptile in care el te facea sa te simti rand pe rand, copila, femeie, regina si iarasi copila. La naivitatea pe care refuzi ca o mai adapostesti in gandurile tale. La sinceritatea pe care o judeci gresit ca fiind minciuna. Ramai o clipa si priveste tabloul imaginar agatat de tavanul camerei tale. 

     ...Vei gasi acolo toate anotimpurile si inceputurile lor pictate in ulei sau desenate in carbune.

No comments: